Lumina Nopții (Legături De Sânge Cartea 2)

„Este probabil o altă evadare din grădina zoologică”, a spus Jason, deși era o minciună spusă publicului să ascundă faptul că orașul părea să facă echipă cu animale sălbatice periculoase în aceste zile.

„Nu”, exclamă bărbatul. „Jaguarul avea un telefon mobil legat de glezna din spate.”

Jason își ridică ochii spre celălalt ofițer din birou, Jacob Savage.

„Deci, spui că jaguarul avea un telefon mobil legat de picior?” Întrebă Jason.

Jacob aproape că s-a înecat cu cafeaua, lăsând ceașca jos și ștergându-și nasul, indicând că o parte din lichid fusese aspirat.

„Exact asta spun!” țipă omul suficient de tare pentru ca Jacob să-l audă.

Jason încuviință din cap: „Bine, domnule, liniștiți-vă. Ați spus că a fugit, deci sunteți în siguranță. Vă mulțumim că ați sunat, vom investiga situația. ”

Jason închise telefonul în grabă și-l privi o clipă, de parcă dispozitivul ar fi urmat să îl atace.

„În regulă atunci”, reuși Jacob să spună după ce termină criza de tuse.

*****

Warren îl prinse din urmă pe Quinn exact când se apropiau de o alee unde parfumul lui Kat era mai puternic. Imediat după colț au asistat cum Kat îi rupea gâtul unui vampir iar un urs enorm își înfigea ghearele uriașe prin pieptul altuia. Gheara ursului ieși prin spatele vampirului, strângând inima sângeroasă a acestuia înainte de a o strivi ca pe un balon de apă.

Kat clipi, realizând cumva în timpul luptei că...vampirii se înmulțiseră. Abia dacă a avut timp să își tragă sufletul înainte să fie atacată de unul dintre vampirii rămași. Lăsă un țipăt primordial când colții ascuțiți ai acestuia i-au săpat în coaste. Ghearele ei au străpuns spatele a vampirului care o atacase, încercând să-l îndepărteze. Dintr-o dată, greutatea din acea parte a dispărut, ea căzând, leșinând din cauza durerii, pierderii de sânge și epuizare.

Quinn a văzut vampirul atacând-o pe Kat și a simțit cum i se acumulează furia în piept. Fugi pe alee fără să-i pese dacă Warren era sau nu cu el. Placându-l pe vampir la pământ, a mârâit amenințător în fața lui înainte de a-i sfâșia gâtul cu dinții ascuțiți. Îi putea simți ghearele înfingându-se în el de panică, dar nu-i păsa de asta, continuând să îi sfâșie gâtul. Aruncând capul deoparte, se întoarse spre Kat și mârâi.

Trevor rezolvase rapid cu ultimul vampir, sfâșiindu-l în bucăți până nu mai rămăsese altceva decât un trunchi fără cap și fără membre. Ridică privirea când o auzi pe Kat țipând, apoi văzu o pumă năpustindu-se asupra vampirului care o ataca. Când s-a transformat înapoi în forma ei umană, Trevor s-a mutat pentru a sta deasupra corpului ei nud și inconștient, aplecându-se pentru a o proteja de atacuri ulterioare.

Un mârâit adânc îi atrase atenția întâlnind privirea unei pume foarte supărate pășind spre el cu o intenție foarte evidentă de a ucide... Quinn Wilder.

Din cauza luptei, Trevor era obosit și asta îi încetinea reflexele. Nu a putut să-l alunge pe Quinn și a suportat toată forța atacului în lateral. Trevor a fost aruncat pe alee și direct în zidul de cărămidă pentru a doua oară în acea noapte.

Trevor mârâi, putând să se ridice pe picioarele din spate pentru un total de două secunde înainte de a se apleca înapoi și a aluneca în jos la pământ. Quinn se apropia și nu voia să se metamorfozeze în fața pumei, dar știa că trebuie. Kat le-ar spune în cele din urmă oricum...deci ce avea de pierdut? Incapabil să-și vadă rănile sub toată blana, s-a transformat încet înapoi și a încercat încă o dată să se ridice în picioare.

Quinn făcu o pauză când îl văzu pe bărbatul din bar ... Warren îl numise Trevor. Șuieră când simțul mirosului îi spuse că Trevor nu era un metamorf normal...sau cel puțin nu un fel pe care să îl fi întâlnit vreodată. A nu ști cu ce se confruntă nu a făcut prea multe pentru a-i modera mânia.

Făcu un alt pas înainte, dar Warren păși în raza sa vizuală apropiindu-se de Trevor, revenind la forma umană în timp ce făcea acest lucru. Când Trevor se legănă, Warren îl apucă de braț și îl duse peste umăr. Nu văzuse un motiv pentru a-l lăsa pe Quinn să lovească un om care era la pământ.

Trevor privi spre Warren și zâmbi când realiză situația dificilă în care se aflau. „Superbă porcărie, acum suntem cu toții goi”, murmură el leșinând imediat.

Warren a clătinat din cap și nu s-a putut abține să nu rânjească pentru că Trevor făcuse o observație foarte bună. Momente ca acesta îl bucurau că ținea telefonul mobil cu el și îl purta în modul în care îl purta. L-a sprijinit cu blândețe pe Trevor de zid și era pe punctul de a scoate telefonul mobil când l-a auzit pe Quinn începând să mârâie.

Quinn se transformase și privea peste forma inconștientă a lui Kat. Hainele ei erau la câțiva metri distanță, sfâșiate de transformarea ei și nu mai puteau fi purtate. Hotărând să se gândească la asta mai târziu, Quinn a început să-i examineze rănile și s-a oprit când a văzut sângele care încă îi curgea din interiorul coapsei.

Mișcându-i piciorul suficient cât să examineze de unde provine sângele, el a înghețat când a văzut un semn de împerechere. Mârâitul i-a izbucnit din gât înainte să-l poată opri. Cineva se împerechease cu ea, îi dăduse semnul și o abandonase.

Quinn simți gelozia ridicându-se din adâncul său și se aplecă să-i adulmece pielea pentru a vedea dacă parfumul încă persistă. Asta l-a înfuriat și mai mult... nu mirosea a niciun alt bărbat, mirosea minunat.

Ridicându-și privirea către celălalt bărbat în fața căruia Warren era ghemuit, Quinn se întrebă dacă semnul de împerechere i-a fost dat de blondul metamorf.

Warren și-a scos telefonul mobil, hotărând să ignore pentru moment micul atac de furie al lui Quinn. Kat avea nevoie de ajutor și nu era pe cale să-i spună lui Quinn cui aparținea semnul de împerechere. Să treacă prin iadul de a-și dea seama singur.

„D-nă. Tully?” Întrebă Warren apoi zâmbi. „Mă descurc foarte bine doamnă. Mă întrebam dacă ne putem întâlni la Moon Dance. Sora mea și prietenul ei Trevor au fost răniți și au nevoie de asistența medicală pe care numai dumneavoastră o puteți da. ”

Warren a tăcut o clipă, apoi a dat din cap: „Mulțumesc, doamnă Tully”.

„Nu știam că o cunoști pe Tully.” Spuse Quinn încet. O întâlnise pe Tully la puțin timp după separarea familiilor.

Warren zâmbi în timp ce forma un alt număr. Quinn credea că este singurul care are voie să spioneze? „Nick a intrat în mai multe necazuri decât îmi place să-mi amintesc. Doamna Tully îl peticește întotdeauna iar casa ei este întotdeauna deschisă dacă avem nevoie de un loc unde să dispărem discret o vreme.”

„Sunt surprins că nu ne-am mai intersectat înainte”. răspunse Quinn, devenind puțin mai suspicios.

„Nick, suntem pe o alee la zece străzi la vest de club și avem nevoie de o mașină. Adu haine pentru trei bărbați, sora ta, și condu Hummer-ul. ” Warren închise telefonul fără să aștepte ca Nick să-i răspundă și și-a îndreptat atenția spre Trevor.

„El este cel care i-a dat lui Kat semnul de împerechere?” întrebă Quinn.

„Asta, prietene, nu este povestea mea de spus”. Spuse Warren criptic.

Конец ознакомительного фрагмента.

Текст предоставлен ООО «ЛитРес».

Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию на ЛитРес.

Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.