Drumul spre zâmbet

– (Întrerup istoria mea). Este deja ora 4 dimineață, foarte târzui, mâne dimineață trebuie să merg la serviciu și tu cred că mergi dimineață la seviciu! Poate cu altă ocazie îți voi mai povesti alte istorii din viața mea.

Andrei:

– Da, grea îți este viața, și necătînd la acest fapt ești veselă și zâmbitoare! Bravo! Eu m-am îndrăgostit încă mai mult! Bine Să merghem!

5. Prima iubire!

Când aveam vreo șase s-au șapte ani îmi plăcea foarte mult un băiat pe nume Ghena ce locuia în vecinătate. Era dintr-o familie cu patru copii, el era cel mai mare, și cu doi ani mai mare decât mine. Iar sora lui Ana, învăța cu mine într-o clasă. Vara jucam cu toții fodbal, iar iarna hochei, hochei jucam așa fără patine, și ne era foarte vesel. Ne adunam mulți copii, veneu copiii tantei Antonina, Borea, Iura și Aliona, venea și Serghei fiul nanei Valea, ei locuiau mai aproape de grădiniță, și eu cu frățiorul meu Grișa și Ghena, Ana, Vanea, Victor era micuț și rămînea cu tanti Marusea, ca și Cristina de fapt, surioara mea. Noi cu Grișa aproape întotdeauna eram împreună și ne apăram unul pe altul. Iarna construiam cetete din zăpadă și fiecare își apăra regatul său, ne băteam cu bulgări de zăpadă. Vara ne jucam de-a ascunselea, ne ascundeam prin copaci, era și o salcie bătrână cu o scorbură adâncă ne plăcea și acolo să ne ascundem. Așa treceau anii, eu scrieam poezii, și nimănui nu-i spuneam că-mi place Ghena. Iar când noi am crescut și eu eram în clasa a șasea, iar Ghena în clasa a opta, venea și-mi cerea permisiunea de la mămica să merg cu el la serata de la școlală. Dădea promisiunea că mă va petrece până acasă și că mă va apăra de oricine. Îmi place să-mi amindesc de acele frumoase momente și sincere flăcări a inimii. Iar cînd familia noasrtă a plecat cu traiul la părinții mamei eu încă mult timp am continuat să scriu scrisori Anei și de fiecare dată transmteam tuturor salutări, și întrebam cum acolo prietenii noștri, îmi era foarte tare dor de ei.

Iată această întâmplare din copilărie mea când pentru prima oară am fost îndrăgostită de un băiat. Insă totul a rămas acolo în copilărie, eu am rămas doar cu amintirea.

6. Școala Profesională Polivalentă №2 din Chișinău

În 1997 eu am finisat clasa a 9, la noi în sat școala era incompletă, și aceasta însemna că trebuie să merg undeva la învățătură pentru a absolvi școala completă. Balul de absolvire a fost minunat, ne-am veselit împreună cu părinții si învățătorii. Mămica a copt multe torte și dulciuri. Mă mândresc cu mămica mea. Și tăticu ne-a ajutat mnlt cu pegătirile pentru balul de absolvire. Diriginta clasei noastre a adunat untr-un pachet dulciuri și suc și mi-a înmânat ca să luăm cu noi pe malul lacului să întîlnim zorii. Eu, am invitat-o pe Liuba Ivanivna să meargă cu noi. Era foarte vesel și fascinant, pe malul lacului toată clasa, cinava a adus și un magnetofon, așa că am și dansat. Am întîlnit zorii, știind că suntem toți împreună pentru ultima oară, și ne despărțim plecând fiecare pe drumul vieții sale.

După balul de absolvire eu i-am spus lui tăticu că vreau să merg să fac studiile la Chișinău, capitala Republicii Moldova. Iar tăticu mi-a zis: “Merghi să paști vacile, încetează să tot zbori prin nori, ce fel de vise sunt astea?”. Iar eu îl rugam insistent să mă ajute să merg la învățătură, să finisez școala medie, să merg la Universitate. Tăticu a început să râdă și me-a zis cu sarcazm: “Bine mergi și sapă acolo în grădină la bunelul, scoate comoara și mergi să-ți atinghi scopurile!”. Eu am înțeles că părinții nu mă vor ajuta să continui școala, și atunci eu i-am spus mămicăi că voi merghe la Chișinău la o Școala Profesională Polivalentă și voi finisa și școala medie și voi primi și diploma de bucătar s-au altă profesie. Mămica desigur că mă susținea moral, însă financiar nu mă putea ajuta cu nimic. O seară ploioasă de vară, m-a prins în ospeție la moșul Andrei, fratele mămicăi. Și am rămas să dorm la ei, am discutat cu verișoara Oxana, și de cîteva ori am încercat așa cum ploua să mă pornesc acasă, iar nanu Andrei nu ma lăsat. Dimineața când am venit acasă, pe mămica era greu de recunoscut, tăticu se plimba prin ogradă vinovat, deoarece o bătuse destul de crud, bunelul a chemat salvarea. Pe mămica au internat-o în spital. Noi pe rând stăteam lângă mămica. De la Grigoriopol a venit sora mămicăi- Liuba. Mamicăi i-au făcut medicii cîteva operații. Primea tratamente în diferite secții pe rând: Secția de traumatologie, ginecologie, nervologie. Se apropia luna septembrie, eu trebuia să merg la învășătură. Tăticu a plecat din nou la Soroca, să locuiască singur în casa noastră. Eu între timp m-am înţeles cu sora mămicăi ce locuia la Chișinău, Elena, să mă ajute cu alegerea școlii.

Конец ознакомительного фрагмента.

Текст предоставлен ООО «ЛитРес».

Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию на ЛитРес.

Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.